În atelierele de scriere creativă, am convenit cu copiii din comunitatea Bibliotecii Metropolitane București, filiala Dimitrie Cantemir să-și aleagă o carte care le-a plăcut și să-i modifice finalul. Andreea Matei, 11 ani, Școala Gimnazială 39 a ales să scrie un alt final romanului „Malakai” de A. Stephanie, editura Bookzone.

Malakai – final alternativ

Îmi doream să fiu fericită alături de Malakai, însă frica de a-l suna a pus stăpânire pe mine. Seth stătea pe scaunul din dreapta mea, când deodată s-a auzit o bubuitură ….. și mașina s-a oprit. Seth a coborât și a început să se uite încercând să afle ce se întâmpla, când un motociclist a oprit lângă noi și s-a dat jos punându-și casca deoparte. În clipa în care l-am văzut, am amuțit. Era Malakai. M-a privit prin parbrizul mașinii și s-a îndreptat spre portieră. A deschis-o și mi-a întins o mână. M-am strecurat afară din mașină, încercând să nu îl ating. Malakai a început să-și ceară scuze, iar la finalul discursului, m-a prins de talie și a încercat să mă sărute însă eu m-am smucit. Seth i-a explicat că nu îmi mai pasă de el și l-a întrebat dacă s-a gândit vreun moment la faptul că mă rănise și că nu mai vreau să fiu cu el. L-am întrerupt pe Seth și i-am explicat lui Malakai că nu sunt pregătită să fiu cu el dar că îl iert. Acesta mi-a spus, înlăcrimat că vrea să își petreacă restul vieții lui cu mine, iar asta a fost piesa lipsă din puzzle. M-am îndreptat spre el și l-am sărutat.

1 an mai tarziu

Până la urmă am născut-o pe Ankai prin cezariană, la spitalul din centrul orașului. Spitalul are un miros oribil, dar ce mai contează? Totul a decurs perfect iar în acest moment o țin în brate. Lacrimile îmi curg șiroaie. De data asta sunt de fericire. Malakai stă la capul patului și mă mângâie pe cap. Își strecoară mâna sub a mea și o susține pe Ankai. Apoi mă sărută.