Actriță a Teatrului Odeon, lucrează și în mediul independent. A realizat spectacolul „Visând glasuri”, cu copiii Școlii Speciale nr. 2 din Sibiu la Teatrul Gong, o călătorie senzorială în lumea surzilor, explorând bogăția și plasticitatea semnelor într-o montare emoționantă ce vorbește despre oamenii din jurul nostru pe care îi cunoaștem prea puțin, despre vise și frici.
„Nu mi se citeau povești când eram mică. Îmi aduc aminte că ascultam la radio piese de teatru. Eu îi citesc fetiței mele Alina în fiecare seară câte o poveste. Acum citim din Momo de Michael Ende.
Cred că e foarte important să citim copiilor povești, ele declanșează motorul imaginației.
E aproape vital să citești. Pentru mine cărțile înseamnă bucuria întâlnirii cu miile de personaje, cu autorii, cu peisajele pe care poate nu le vei vedea în mod real niciodată, cu dialogurile și conversații pe care, poate, nu le vei avea niciodată. Toate cărțile citite îmi dau forță, uneori revin la anumite texte, când îmi e dor de un anumit tip de scriitură.
Cred că cititul înseamnă și o întâlnire cu tine însuți. Citesc adesea cu voce tare și am observat că mă unește cu fiica mea, fiindcă râdem împreună sau facem comentarii despre câte un personaj! În ultima vreme am citit și recomand cu căldură Al dumneavoastră Șurik de Ludmila Ulițkaia și Școala de magie și alte povestiri de Michael Ende.
Literatura bună creează punți între noi – oameni atât de diferiți – și bucurându-ne, întristându-ne ori uimindu-ne, ea ne unește indiferent de limbile, credințele, cutumele, obiceiurile și prejudecățile care ne despart.
O mie și una de nopți – Mario Vargas Llosa
(traducerea Luminița Voina Răuț, editura Humanitas)