A fondat și conduce Asociația culturală Vis-à-vis prin care a dezvoltat multiple proiecte și programe de promovare a culturii pentru publicul tânăr (ateliere, emisiuni literare audio, CD-uri de poeme, spectacole lectură). A realizat vreme de 10 ani emisiunea culturală „Cărțile Șeherezadei”. A fost actriță a Teatrului Național din Craiova și a ales spațiul independent ca exprimare artistică cu mulți ani în urmă.
„Cred în puterea formatoare a cuvântului rostit. Așa am crescut, mama și bunica maternă au fost povestitoarele copilăriei mele. Poezii, basme inventate și pagini din cărți pe vremea când nu știam să citesc mi-au creat un univers bogat, cu personaje, emoții, experiențe și valori puternice. Fără să fie moralizatoare, toate acele povești au construit, în copilul care eram, o structură solidă, pe care m-am sprijinit în multe din întâmplările vieții mele. Îmi amintesc cum umblam în servieta tatălui meu știind că voi găsi acolo o ciocolată și o carte. Am păstrat obiceiul de a ronțăi ceva dulce când citesc.
Mai târziu, îmi recitam singură poeme sau texte care-mi plăceau. Cuvintele capătă sonorități aparte când sunt citite cu voce tare. Mă obișnuiam încet, încet cu glasul meu și începea să-mi devină familiar. Am putut observa în atelierele de lectură performativă pe care le-am inițiat în urmă cu mai mulți ani cât de temători și ezitanți sunt copiii când citesc în public pentru prima oară un text. Cum se descoperă pe ei și cum descifrează mai bine sensurile. Felul în care citesc, ușor sau poticnit, curgător sau fragmentat, spune foarte multe despre cât de încrezători sau timizi sunt. Despre cât de «auziți/ascultați» sunt de către adulți sau, dimpotrivă, închiși într-o tăcere pe care părintele nu știe sau nu poate s-o transforme în comunicarea absolut vitală pentru devenirea armonioasă a viitorului adult.
Citesc cu multă plăcere copiilor, dar și prietenilor, dacă găsesc o pagină relevantă, o alcătuire spectaculoasă de idei și cuvinte. Împărtășesc public (în sensul că distribui), chiar și pe Facebook, fragmente care îmi par interesante. În ultima perioadă a carantinei impuse de pandemie, am recitit cu foarte mare bucurie Minima Moralia a lui Andrei Pleșu și Arta de a găsi dreapta măsură – Anselm Grun, am descoperit un text excepțional, pentru toate vârstele, Povestea unei pescărușe și a motanului care a învățat-o să zboare (editura Arthur, traducerea Lavinia Braniște) semnat de Luis Sepulveda, scriitorul chilian care și-a pierdut viața în aprilie 2020 chiar din cauza Covid 19, Manual pentru femei de serviciu a Luciei Berlin (traducerea de Ioana Miruna Voiculescu, editura ART).”
Tu ești un pescăruș. Aici cimpanzeul are dreptate, dar numai aici. Toți te iubim, Afortunada. Și te iubim pentru că ești un pescăruș minunat. Nu te-am contrazis când te-am auzit spunând că ești pisică pentru că ne flatează că vrei să fii una de-a noastră, dar ești diferită și ne place că ești diferită…. Te iubim așa cum ești. Simțim că și tu ne iubești pe noi, că suntem prietenii tăi, familia ta, și e bine să știi că alături de tine învățăm ceva care ne umple de mândrie: învățăm să apreciem, să respectăm și să iubim o ființă diferită. E foarte ușor să-i acceptăm și să-i iubim pe cei care sunt la el ca noi, dar să simți asta față de cineva diferit e foarte greu, or noi am reușit împreună cu tine.
Poveste unei pescărușe și a motanului care a învățat-o să zboare
Luis Sepulveda (traducerea Lavinia Braniște, editura Arthur)